A existat la momentul respectiv o perioadă de patru luni, timp în care fiecare angajat putea să opteze pentru un fond de pensii private obligatorii. Angajații care aveau până în 35 de ani, și care la sfârșitul acestor 4 luni nu optaseră pentru un anumit fond de pensii private obligatorii, au fost distribuiți în mod aleatoriu, la unul dintre cele 18 fonduri de pensii obligatorii, existente la acel moment. Între timp, unele dintre aceste fonduri au fuzionat, sau au fost absorbite de alte fonduri, așa încât, în prezent, funcționează 7 fonduri de pensii private obligatorii.